Condiţii generale privind obiectul şi riscurile asigurate

Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliu tuturor societăţilor de asigurare, care îşi desfăşoară activitatea în România în cadrul ramurii de non-life.

Se adreseaza atat persoanelor fizice cat şi juridice, în general cu sediul sau reşedinţa în România. Obiectul şi riscurile asigurate sunt în general aceleaşi la toate societăţile de asigurare, diferit fiind mecanismul de încheiere al asigurării.

Obiectul asigurării: – potrivit asigurării de bunuri pot fi asigurate:

• clădiri şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile fixe aferente) care servesc pentru: locuinţe, birouri, construcţii, instalaţii industriale, magazine, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziţii, dependenţe, etc. , construcţii în curs de execuţie, împrejurimile, etc.
• maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc şi alte mijloace fixe.
• mărfurile, materii prime şi auxiliare, materiale, semifabricatele, produse finite şi alte mijloace circulante materiale.

NU se asigură potrivit regulamentului asigurărilor de bunuri, următoarele:

• banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile de valoare, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele din material preţios, mărcile poştale şi altele cu excepţia obiectelor de muzeu sau expoziţie
• bunuri din gospodăriile persoanelor fizice, animale, culturi agricole, autovehicule şi alte vehicule cu tracţiune mecanică, navele şi alte bunuri care comportă asigurare în baza altor condiţii speciale de asigurare
• salarii, alte costuri speciale.

Riscuri asigurate

în asigurarea clădirilor, altor construcţii şi a conţinutului lor se iau în considerare următoarele riscuri generale: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenţială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă pe clădiri şi construcţii, avalanşe de zăpadă, căderea pe clădiri a unor corpuri, apă de conductă, etc.

Se mai acordă despăgubiri şi pentru:

• cazurile de demolare sau dărâmare a unor clădiri sau construcţii, de demontarea şi mutarea unor mijloace fixe ca urmare a ameninţării generate de producerea şi extinderea riscului de bază asigurat( incendiu, inundaţie, cutremur de pământ, prăbuşiri sau alunecări de teren, etc.)
• cazurile de izbire a clădirilor şi altor construcţii de către un vehicul
• cheltuieli de curăţare a locului în care s-a produs cazul asigurat propriu-zis
• carbonizarea sau topirea unor obiecte de natura mijloacelor fixe sau a mijloacelor circulante ca urmare a cazurilor de incendiu şi alte calamităţi produse la clădiri şi alte construcţii
• avarii accidentale produse la instalaţiile de apă, gaze, canalizare, încălzire centrală, etc.
• pierderea sau dispariţia unor bunuri asigurate cauzate direct de riscurile asigurate.

Riscurile excluse : – distrugeri la bunurile asigurabile menţionate datorate unor surse normale de căldură sau prin oxidare, fermentare, căldură, afumare, etc; distrugeri provenind din acţiunea curentului electric neurmate de incendiu; riscuri provenind din prelucrarea bunurilor la căldură sau foc deschis.

Asigurarea de bunuri se încheie pe două tipuri de poliţă: standard (incendiu, explozie, căderi de corpuri) şi extinsă (celelalte riscuri asigurabile – la fiecare risc corespunzându-i cota de primă).

Mecanismul asigurării: – comportă anumite aspecte caracteristice referitoare la : modul de încheiere al asigurării, suma asigurată, prima de asigurare, obligaţiile părţilor contractante.

Asigurarea clădirilor şi construcţiilor se încheie la solicitarea persoanei fizice/juridice, pe baza declaraţiei de asigurare, respectiv a contractului de asigurare. Durata asigurării este de un an, dar la cerere asigurarea poate fi încheiată şi pe perioade mai reduse de timp ( minim 3 luni), sau mai mari de timp( maxim 5 ani).

Suma asigurată: – se stabileşte prin negociere între asigurat şi societatea de asigurare, în baza declaraţiei de asigurare, dar ţinând seama de valoarea de nou a bunului asigurat (valoarea de înlocuire diminuată cu uzura) în momentul asigurării.

Suma asigurată se poate stabili astfel :

• pentru clădiri şi construcţii, separat pentru fiecare clădire sau construcţie în parte, precum şi pentru fiecare obiect de muzeu sau expoziţie, lucrare de artă, etc.
• pentru bunurile ce reprezintă conţinutul clădirilor şi construcţiilor (mijloace fixe şi circulante) global, pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzute în tariful de prime sau separat pentru fiecare bun ori pentru unele bunuri din aceeaşi grupă prevăzute în tariful de prime

În cazul asigurării unor platforme industriale, combinate, uzine, etc. Pentru stabilirea sumei asigurate se impune efectuarea unei inspecţii de risc de către organele de specialitate.

Prin inspecţia de risc pot fi identificate informaţii referitoare la: natura şi structura bunului asigurat, la argumentarea sumei asigurate, distincte pentru clădiri şi construcţii respectiv pentru conţinutul acestora, la obiectul de activitate, natura riscurilor, date statistice cu privire la rata daunei într-o anumită perioadă de timp.

Prima de asigurare (Pretul): – se calculează potrivit sistemului de cote tarifare de asigurare diferenţiate pe categorii de bunuri, de clădiri şi construcţii. Se calculează la fel şi pentru celelalte bunuri aflate în acestea.

Se mai diferenţiază cotele de primă şi în funcţie de destinaţia clădirilor sau construcţiilor (locuinţe, clădiri industriale, comerciale, agricole, depozite, clădiri cu scop cultural, etc.). În cadrul asigurării aceluiaşi bun se ţine seama de riscurile asigurate şi de modul de amplasare a clădirii sau bunului respectiv.

Cele mai multe societăţi de asigurare practică un sistem de cote tarifare diferenţiat pentru clădiri şi pentru bunurile care se găsesc în acestea.

Plata primelor de asigurare se face anticipat şi integral, în numerar sau cu ordin de plată. La asigurările încheiate pe un an, la cererea asiguratului plata primelor de asigurare se poate face şi eşalonat, în rate, iar la asigurările încheiate pe mai mulţi ani plata primelor de asigurare se poate face anual corespunzător cu actualizarea sumei asigurate proporţional cu rata inflaţiei.

Obligaţiile părţilor: – sunt stabilite în contractul de asigurare astfel încât să stimuleze aportul acestora în derularea asigurării.

• obligaţiile asigurătorului: – protecţia prin asigurare începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare şi s-a semnat contractul de asigurare, ea încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada de valabilitate a asigurării. Asigurătorul are obligaţia de a plăti suma asigurată sau o parte egală cu valoarea reparaţiilor sau a înlocuirilor, la apariţia evenimentului asigurat.
• obligaţiile asiguratului: – constă în întreţinerea bunurilor asigurate (clădirilor, construcţiilor sau alte bunuri) în condiţii corespunzătoare destinaţiei acestora pentru a preveni producerea unor pagube. La producerea evenimentului asigurat, asiguratul trebuie să ia toate măsurile posibile de limitare a pagubelor, pe seama asigurătorului şi în limita sumei asigurate, de păstrare a bunurilor calamitate, să înştiinţeze în scris societatea de asigurare asupra producerii evenimentului asigurat într-un termen bine precizat prin contractul de asigurare, să înştiinţeze în caz de incendiu sau explozie organele de poliţie sau pompieri cele mai apropiate.

Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii de către asigurat s-ar putea produce pagube la bunul asigurat, sau paguba existentă s-ar putea mării, societatea de asigurare poate denunţa contractul de asigurare chiar fără restituirea primelor de asigurare achitate sau poate refuza despăgubirea ca urmarea a producerii pagubei.

Despăgubirea de asigurare

Se face ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dacă bunurile sau clădirile fac obiectul unei asigurări.

Cu această ocazie se impun succesiv următoarele operaţii: înştiinţarea, constatarea pagubei, evaluarea pagubei, calculul şi plata despăgubirilor.

Înştiinţarea cu privire la producerea evenimentului asigurat se face în scris de către asigurat la societatea de asigurare, cu care se află în relaţii de colaborare, în cadrul unui termen limită stabilit prin lege sau prin contractul de asigurare.

Constatarea pagubei se face în general de către specialiştii societăţi de asigurare, care a fost înştiinţată în prealabil. La constatare participă asiguratul, persoana fizică sau un membru major al familiei acestuia, respectiv un reprezentant al conducerii persoanei juridice asigurate şi/sau organe ale poliţiei şi unităţilor de pompieri, etc.

Rezultatele se înscriu în procesul verbal de constatare.

Evaluarea pagubei: se ţine seama de faptul că urmare a producerii a evenimentului asigurat se poate înregistra o pagubă totală sau pagubă parţială, în ambele cazuri cu recuperări sau fără.

Paguba totală – ca urmare a producerii evenimentului asigurat( incendiu, calamităţi naturale) clădirea a fost distrusă în întregime fără a putea fi identificate resturi care s-ar mai putea întrebuinţa sau valorifica.

• fără recuperări – în urma căreia nu se pot recupera nici un fel de materiale sau elemente de construcţii
• cu recuperări – în urma căreia pot fi recuperate materiale şi părţi componente ale clădirilor ( cărămizi, uşi, lemnărie)

Paguba parţială – semnifică faptul că, clădirea sau construcţia a suferit distrugeri mici care nu au afectat structura de rezistenţă, ci au afectat superficial unele părţi ale clădirii, dar în urma unor reparaţii clădirea poate fi folosită mai departe.

Evaluarea pagubei ţine seama de caracterul acesteia. Paguba reflectă valoarea reală a clădirii sau părţii distruse a clădirii la data producerii evenimentului asigurat, din care s-au scăzut eventualele recuperări.

Valoarea reală a clădirii (sau a părţii din clădire) avariate se stabileşte în funcţie de valoarea de înlocuire (de nou) a clădirii (sau a părţii din clădire) din care se scade uzura.

Valoarea de înlocuire (de nou) a unei clădiri la data producerii evenimentului asigurat se stabileşte pa baza devizului de lucrări, de reparaţii sau refaceri. Evaluarea valorii de înlocuire a clădirii pe baza devizului de lucrări are loc după normele generale de întocmire a devizului de lucrări pe obiect sau pe părţi de obiect.

În cazul unei pagube totale se poate folosi în acest scop evaluarea globală. Pentru evaluarea globală se impune încadrarea clădirilor în anumite grupe de calitate a acestora în funcţie de elementele constitutive., materialele de construcţii folosite pentru realizarea acestor elemente, precum şi de calificarea forţei de muncă utilizate.

În funcţie de tipul, categoria clădirii şi încadrare în una din grupele de calitate se stabileşte valoarea de nou pe metru pătrat de suprafaţa construită a clădirii sau construcţiei.

Metoda evaluării globale a clădirilor şi construcţiilor, practicată în asigurări, are avantajul că este operativă şi simplă, permiţând stabilirea valorii din nou a acestora, pentru cerinţele evaluării pagubei, a valorii reale a clădirii sau construcţiei.

Valoarea reală a clădirii sau construcţiei se stabileşte prin corectarea valorii de nou cu gradul de uzură al clădirii sau construcţiei. Gradul de uzură depinde de vechimea şi starea de întreţinere a clădirii sau construcţiei .În practică s-au elaborat tabele cu coeficienţii valorii rămase.

Vechimea clădirii influenţează gradul de uzură şi se stabileşte în funcţie de : anul construcţiei înscris în evidenţe, data autorizaţiei de construire, etc.

Starea de întreţinere a clădirii se apreciază cu unul din calificativele : bună, mediocră, rea.

Calculul despăgubirii: – în asigurarea clădirilor şi construcţiilor despăgubirea se bazează pe modul în care a fost încheiată asigurarea (adică pe unul din cele trei principii de despăgubire: despăgubire la primul risc, despăgubire proporţională, despăgubire cu franşiză).

În calculul despăgubirii se iau în considerare: valoarea pagubei, valoarea reală a clădirii sau construcţiei din momentul producerii evenimentului asigurat şi suma asigurată.

Suma asigurată a fost stabilită fie prin calcul, fie prin negociere cu asiguratul.

Despăgubirea se calculează global, se impune luarea în considerare a unor coeficienţi de corecţie a valorii clădirilor şi construcţiilor faţă de momentul de referinţă. Despăgubirea nu poate depăşi valoarea clădirii din momentul producerii evenimentului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. Sumele reprezentând despăgubiri se reţin asiguratului într-o singură tranşă ori ca avans, cu reglare ulterioară.

Deducerea despăgubirii, pentru pagubă produsă din riscuri asigurate, asigurătorul procedează la reducerea sumei asigurate pentru restul perioadei de asigurare, cu suma achitată asiguratului drept despăgubire.

Societate de asigurare poate refuza plata despăgubirii, în anumite cazuri, cum ar fi: paguba a fost produsă cu intenţie de către asigurat, beneficiar sau de către persoane fizice majore care gospodăresc împreună cu asiguratul, respectiv cu beneficiarul sau un membru din conducerea unităţii asigurate sau de către propuşii acestora, sau din culpa persoanelor menţionate anterior.

Nu se acordă despăgubiri pentru:

• pagube indirecte ( generate de reducerea valorii bunurilor asigurate după reparaţii, scăderea preţurilor etc.)
• pagube generate de întreruperea folosinţei sau exploatării clădirii , construcţiei, etc.
• pagube produse de operaţiuni militare în timp de război
• cheltuieli care reflectă transformarea şi îmbunătăţirea calităţii clădirilor şi construcţiilor faţă de starea lor înainte de producerea evenimentului asigurat
• pentru riscuri necuprinse în asigurare.

Paguba totală la mijloace fixe, este în funcţie de valoarea de inventar sau valoarea din nou a acestora, din care se scade uzura şi eventualele recuperări. Paguba totală se estimează în funcţie de evaluările din devizul de reparaţii.

Paguba datorată unor evenimente asigurate la mijloace circulante se estimează în funcţie de volumul bunurilor prejudiciate, avariate, distruse şi preţul de evaluare a lor.

Asigurarea maşinilor, instalaţiilor, utilajelor pentru cazurile de avarii accidentale

Pe lângă riscurile asigurate (clasice) de incendiu şi alte calamităţi naturale, instalaţiile şi utilajele care se găsesc în clădirile asigurate sunt supuse unor riscuri specifice care poartă denumirea de avarii accidentale.

Avariile accidentale la maşini şi utilaje sunt generate de o serie de riscuri, între care:

• ruperi sau deformări în timpul funcţionării, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, efecte chimice, calorice şi electrice asupra instalaţiilor, trăznet, cutremur de pământ, furtună, uragane, ploaie torenţială, îngheţ, alunecare de teren, căderea pe utilaje a unor corpuri, etc.

• defecte de construcţie, de material, de turnare sau montare, cu unele excepţii.Ca de pildă riscurile de producere a unor pagube la unelte şi piese fixate numai temporar la maşini, utilaje şi instalaţii ( la burghie, cuţite, prize, site ,curele de transmisie, cabluri, lanţuri, garnituri, etc.) se iau în asigurare prin asimilare cu condiţia ca acestea să fi fost montate în ansamblu tehnic în momentul producerii avariei.

Mecanismul asigurării nu comportă elemente specifice. Asigurarea se încheie pe baza declaraţiei de asigurare, urmată de acceptarea şi încheierea contractului de asigurare.

Perioada de asigurare este de regulă un an, iar răspunderea societăţii de asigurare este bine precizată prin contract.

Suma asigurată se stabileşte la cererea asiguratului, după caz prin negociere, separat pentru fiecare maşină, utilaj sau instalaţie în parte ţinând seama de valoarea declarată, valoarea din nou sau valoarea reală a fiecărui bun asigurat.

Un alt element important în stabilirea sumei asigurate este mărimea daunei maxime posibile.

Primele de asigurare se stabilesc potrivit tarifului de prime de asigurare, în funcţie de categoria în care se încadrează fiecare maşină, utilaj în parte în raport cu frecvenţa riscurilor. Se remarcă diversitatea primelor de asigurare în cadrul a două categorii de maşini, utilaje şi instalaţii, respectiv după felul activităţii şi indiferent de felul activităţii ca de altfel şi în cadrul acestor categorii.

Asiguraţii au obligaţia să manifeste grijă pentru păstrarea integrităţii maşinilor, utilajelor, instalaţiilor asigurate, să evite amplasarea acestora în încăperi cu surse de incendiu, de explozie, în clădiri periclitate de prăbuşiri, alunecări de teren, etc.

Constatarea pagubelor are loc conform normelor generale de asigurare a bunurilor. Evaluarea pagubelor ţine seama de caracterul acestora, totale sau parţiale, precum şi de existenţa eventualelor cheltuieli suplimentare de salvare a bunurilor ori de limitare a pagubelor ca şi de a eventualelor recuperări.

Despăgubirea se estimează în funcţie de mărimea pagubei, fără a depăşi suma asigurată.

Daca vrei sa afli Oferta Personalizata pentru Asigurarea ta de Bunuri, completeaza Formularul de mai jos

 

Formular de Contact

 

[wpforms id=”428″]

 

• Aici gasesti mai multe detalii despre Politica de Confidentialitate si Politica de Cookies.